O zi la Harvard Escapadă culturală / SUA

Cine n-a auzit de Harvard? Este un etalon academic internaţional şi se află întotdeauna pe locurile fruntaşe în topurile celor mai bune universităţi din lume. Este, de asemenea, cea mai veche  instituţie de învăţământ din SUA, o fabrică de preşedinţi, membră a Ivy League şi multe altele. Dar, să le luăm pe rând.

Am ales să vizităm campusul printr-un un tur organizat de studenţi, care a meritat fi-e-ca-re bănuţ ($10) . Pe noi ne-a ghidat Jess, o tânără extrem de inteligentă şi amuzantă, care ne-a răspuns la toate întrebările şi ne-a oferit o groază de „inside info”. Turul în sine a fost foarte relaxant şi am aflat o mulţime de lucruri noi despre universitate. Puteţi să consultaţi orarul sau să aflaţi alte detalii pe site-ul lor.

23

18

Pe tot parcursul turului am fost, atât extrem de încântată, cât şi puţin tristă. Încântată să vizitez  o universitate  atât de celebră, să mă plimb prin campusul care emană inteligenţă la tot pasul, să experimentez, chiar şi pentru câteva ore, viaţa de student la Harvard. Dar şi tristă pentru că mi-am încheiat perioada de studenţie şi am ratat oportunitatea unei astfel de experienţe.  Pentru că a fi student în Statele Unite  ale Americii, chiar şi la o universitate mai puţin prestigioasă, nu se compară cu anostul şi prăfuitul nostru sistem academic.

Campusul este genial. E extrem de verde şi parcă îţi încarci bateriile doar uitându-te în jur, la clădirile istorice şi la scaunele colorate ocupate de studenţii care ascultă muzică în timp ce îşi citesc cursurile, discută despre tot felul de subiecte interesante, îşi exersează replicile pentru piesa de teatru sau doar se relaxează. Cum a spus şi Claudiu, când am păşit în campus: În condiţiile astea, înveţi numai de drag.

21

DSC_0696

20

Există şi o zonă cu cafenele şi tonete cu mâncare, unde studenţii iau prânzul de regulă. Aici avea loc un protest vizavi de conflictul din Gaza. Mi s-a părut emoţionant şi am realizat că există şanse ce tind către zero ca studenţii de aici să nu reuşească în carieră. Pentru că am văzut în ei determinare şi mult entuziasm.

28

DSC_0615

DSC_0624

29

O vizită la Harvard te poate face să îţi reorganizezi priorităţile si idealurile. Te  face să-ţi doreşti mai mult de la viaţă. Să îţi setezi ţeluri mai înalte.  Să îţi creezi un sistem de valori mai solid. Te ambiţionează enorm.

Iată ce am aflat ( sau ne-am reamintit ) despre Universitatea Harvard  în timpul turului:

  • Este cea mai veche instituţie de învăţământ superior din Statele Unite ale Americii, fondată în anul 1636, cu puţin timp după ce colonizatorii englezi s-au stabilit pe acest teritoriu. La început, erau doar 12 studenţi şi un profesor care se simţea extrem de singur şi care păştea vaci în timpul liber, pe locul unde este acum campusul. Se pare că în contractul profesorilor încă se regăseşte această „îndatorire”. Poate au fost prea melancolici şi de-aia au păstrat-o,  pentru că, evident, nu e nici urmă de vacă în Cambridge.
  • Printre personalităţile care au avut statutul de student la Harvard se numără: Theodore Roosevelt, John F.Kennedy,  George W.Bush , Barack Obama, Felipe Calderon ( după cum vă spuneam, fabrică de preşedinţi ), Bill Gates, Dean Norris ( Hank Schrader din Breaking Bad), Natalie Portman ( da, e şi deşteaptă! ) ,  Mark Zuckerberg ( fondator Facebook ),  Matt Damon, Tommy Lee Jones, T.S.Eliot etc.
  • Harvard face parte din Ivy League, termen care se referă la un grup de opt universităţi din zona de nord-est a Statelor Unite, cu prestigiu şi înalte rezultate academice. Celelalte şapte universităţi sunt: Princeton, Yale, Brown, Columbia, Darthmouth, Cornwell şi Universitatea din Pennsylvania.
  • Până în 1800 au studiat doar bărbaţi la Harvard. În acea perioadă, după ce îşi încheiau cursurile aici, profesorii se duceau la o şcoală separată pentru a le preda şi fetelor aceeaşi materie. Treptat, şi-au dat seama de ineficienţa situaţiei şi, din 1940, ambele sexe studiază aici. Dar studenţii n-au fost atât de uşor de mulţumit,  aşa că din 1970 au început să şi locuiască împreună, în acelaşi campus.
  • Biblioteca de la fondare a ars din motive necunoscute. Dintre cărţile extrem de rare pe care le conţinea, s-a păstrat una singură, care se afla în zona interzisă studenţilor. Cum? În seara incendiului, unul dintre studenţi s-a furişat în bibliotecă şi a furat-o. A doua zi a adus-o decanului, mândru de a fi salvat o carte atât de rară, însă nu a fost primit cu aplauze, aşa cum se aştepta, ci a fost exmatriculat.
  • John Harvard nu a fost fondatorul universităţii, ci un important donator. Există şi o statuie a lui în campus, însă nu e chipul său, de fapt, pentru că biblioteca cu cărţi rare donate de el a pierit în incendiu şi nimeni nu ştie cum a arătat. Pentru statuie, a fost ales la întâmplare un student drept model. Se spune că dacă atingi pantoful de aur al lui John Harvard vei fi admis la Harvard. Dar vă sfătuiesc să fiţi precauţi !!! Am auzit că actualii studenţi se tem de competiţie şi recurg la tot felul de farse cu acel pantof. Eu mi-am asumat, totuşi, riscul. Poate transmit norocul către generaţiile viitoare.

22

  • Actuala bibliotecă a fost construită din donaţiile mamei unui student care a plecat în Europa pentru a colecţiona cărţi rare ( printre care şi o biblie Gutenberg ). Însă tânărul s-a îmbarcat în 1912 pe un foarte renumit vas ( aţi ghicit, Titanic ), care s-a scufundat cu tot cu cărţile lui rare. Mama sa a făcut o donaţie de 3,6 mil.dolari pentru a se construi o bibliotecă în memoria lui şi a pasiunii sale pentru cărţi. A impus, însă, trei condiţii: clădirea să nu aibă mai mult de patru etaje niciodată, să existe o cameră pentru stafia fiului său, în care să intre doar îngrijitorul  pentru a schimba florile în fiecare dimineaţă şi să se introducă o probă de înot, fără de care nimeni să nu poată absolvi universitatea.  Cea din urmă a fost eliminată în anii ‘80 , fiind considerată discriminatorie faţă de studenţii cu dizabilităţi, dar celelalte trebuie respectate şi în ziua de azi. În caz contrar, universitatea trebuie  să predea terenul şi biblioteca Primăriei din Cambridge. De aceea, s-au construit încă 4 nivele în subsol, astfel că biblioteca se întinde astăzi sub  jumătate din campus.
  •  Clădirea pentru Ştiinţe a fost construită din donaţiile companiei Polaroid, sub forma unui aparat foto, în trepte. Cu cât urci mai mult, cu atât aparatura este mai complexă şi cursurile se desfăşoară la un nivel de dificultate mai ridicat.DSC_0445

Cum devii student la Harvard

  • Să studiezi la Harvard costă aprox. $57, 000 pe an. Dar dacă dovedeşti că familia ta are un venit mai mic de $65, 000 pe an, poţi obţine o bursă integrală. Asta dacă rezultatele la examenele SAT sunt bune şi ai o prestaţie peste medie la interviu. De asemenea, poţi face împrumut, pe care trebuie să începi să îl plăteşti imediat ce termini facultatea ( asta e valabil pentru toate universităţile din SUA ).
  • Procesul de admitere la Harvard nu urmăreşte o formulă fixă. Nu trebuie să obţii un rezultat aproape perfect la examenele SAT, dacă în zona din care provii notele sunt extrem de mici. Atât timp cât te remarci din mulţime şi te situezi peste medie, poţi fi ales pentru un interviu, unde trebuie să îţi prezinţi în decurs de o oră punctele forte şi să fii şi modest în acelaşi timp.
  • Şi la Harvard sunt studenţi din toate clasele sociale, nu numai cei care aparţin elitelor, cu bani, pentru că se încearcă păstrarea unui mediu cât mai divers, chiar dacă poate o mare parte a studenţilor au o situaţie financiară bună.
  • Off the record: Se pare că poţi plăti jumătate de milion de dolari şi să intri la Harvard, chiar dacă nu eşti un student eminent. De aceea mulţi dintre cei cu bani nu se laudă cu situaţia financiară, pentru că pot trezi suspiciuni că şi-au plătit admiterea.
  • Există foarte multe sporturi şi alte activităţi precum teatru, cercuri literare etc. Studenţii sunt grupaţi conform lor, exact ca în filme. Tot ca în filme există şi sororities/fraternities, unde se înscriu cei care vor să aibă o viaţă socială activă. Aceştia sunt supuşi unor probe ( deeds ) şi, dacă se dovedesc demni şi provin dintr-o familie bună, sunt admişi.
  • Cei care vor să îşi facă conexiuni şi să cunoască oameni influenţi se înscriu în societăţi secrete (ex: The Owls ). Aici vorbim în general de studenţi din high-class, de elite, de viitori preşedinţi chiar.

La sfârşitul turului, studenţii vă conduc la magazinul oficial cu suveniruri al Universităţii Harvard, de unde vă puteţi procura clasicul „ Harvard sweatshirt” ( cum am facut si eu, de altfel) sau alte obiecte  personalizate.

IMG_5656

DSC_0561

Cum ajungi la Harvard

Universitatea Harvard se află în oraşul Cambridge, un satelit al Bostonului. Am fost foarte uimită să văd cât de accesibilă este, pentru că mă gândeam că vizita va implica o călătorie mai lungă, cu autocarul sau trenul. Dar este, practic, în oraş. Aşadar, daca ajungeţi în Boston, este păcat să nu  includeţi în itinerariu şi Cambridge, un oraş universitar plin de farmec, pe care Harvard îl împarte cu MIT ( Massachusetts Institute of Technology), o altă universitate de top din lume.

Se poate ajunge cu metroul – „the T”, cum îl numesc locuitorii Bostonului, pe linia roşie. Staţia se numeşte chiar Harvard. Acesta este site-ul oficial pe care găsiţi hărţi, preţuri şi ore de funcţionare: www.mbta.com .

Preţul unei călătorii este de $2, dar vă puteţi lua un abonament săptămânal, care este  mai rentabil, dacă doriţi să vedeţi cât mai mult din oraşul cu cele mai numeroase repere istorice din SUA. Vom vorbi mai multe despre transport în articolul despre Boston ( coming soooon! ).

Noi am ajuns în Cambridge pe la ora 10:30, pentru a ne plimba puţin prin orăşel înainte de tur. Am savurat o cafea tare bună la Peet’s Coffee, printre studenți, laptopuri şi proiecte. Şi aşa am început o zi memorabilă.

DSC_0396

DSC_0653

 


Cristina Stoica

Absolventă de PR şi Turism, cu o dorinţă imensă de a explora fiecare colţ al lumii. Iniţierea unei conversaţii despre călătorii cu mine poate fi un angajament pe termen lung, căci ador să povestesc despre locuri, oameni şi culturi diverse. Şi nu mă prea pot opri!

Comentarii

  1. Foarte frumoase articolele. Avand o placere de a citi cam tot ce inseamna America, pot sa iti spun ca voi mai reveni pe site-ul tau, in speranta de a citi si mai multe articole ca acesta. Si poate, intr-o zi, o sa ajung si eu pe acolo.

    Spor!

    • Cristina Stoica Cristina Stoica a scris: 15 Apr 2015 - 10:47

      Îți multumesc mult, Cosmin! Mă bucur că îți plac articolele și promit să revin cu multe alte povești despre State! Sunt convinsă că vei ajunge să vizitezi și tu locurile astea frumoase. 🙂

  2. Of, ce frumos ar fi fost ca universitățile noastre să arate așa:(

    • Cristina Stoica Cristina Stoica a scris: 05 Iun 2015 - 21:29

      Din păcate, în acest caz, speranţa e inutilă. Suntem extrem de departe de o astfel de viaţă de student!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *