De ce să nu te oprești din călătorit din cauza atacurilor teroriste Diverse

În ultimele zile, am tot vorbit cu oameni care își anulează planurile de călătorie în urma atacurilor teroriste. Sunt unii care au renunțat să mai viziteze Bruxelles la vară, unii care nu știu ce destinație să mai aleagă pentru a fi în siguranță,  iar alții care chiar au hotărât să nu mai depășească granițele țării.

Am spus-o fiecăruia dintre ei, dar am simțit nevoia ca mesajul meu să ajungă și mai departe (deși cu siguranță nu sunt prima care spune asta):  nu îți anula călătoriile din cauza atacurilor teroriste!

Nu mă înțelege greșit. Nu îți spun să îți iei primul bilet de avion către Siria și să te campezi în mijlocul zonei de conflict, pe traiectoria directă a gloanțelor. Există pericole reale de care trebuie să fim pe deplin conștienți și pe care trebuie să le evităm. Nu, nici pe wishlistul meu pe termen scurt nu figurează Afghanistan, Nigeria, Siria, Egipt sau Tunisia.

Dar, statistic vorbind, te expui unui risc mai mare în timp ce conduci mașina, te urci pe motor cu chef de adrenalină sau cobori o pantă pe schiuri, decât dacă alegi să vizitezi Bruxelles sau Paris în viitorul apropiat. Și, dacă tot suntem la capitolul statistici, să o luăm logic și matematic: cât de probabil este să te afli fix în orașul în care va avea loc următorul atac terorist? Cât de probabil este să te afli fix în zona orașului în care va avea loc următorul atac terorist? Cât de probabil este să te afli fix la momentul atacului în acel punct al orașului? Îți spun sincer: foarte puțin probabil.

Da, au murit 31 de oameni la Bruxelles și mi se rupe sufletul pentru fiecare dintre ei și pentru familiile lor. Îmi dau lacrimile de furie ori de câte ori mă gândesc că au murit într-un mod atât de absurd, probabil chiar în drum spre casă. Dar vorbim despre 31 de oameni din milioanele de: locuitori, turiști și persoane care tranzitează aeroporturile orașului anual. Au fost pur și simplu la locul nepotrivit, în momentul nepotrivit. Oh, but wait, în fiecare clipă undeva în lume cel puțin un om se află la locul nepotrivit, în momentul nepotrivit. Viața este plină de riscuri, dar nu cred că soluția este să rămânem acasă. Nu-ți garantează nimeni siguranța, nici măcar în spatele unei uși zăvorâte.

Dacă lăsăm frica să ne domine, atunci ei câștigă. Dacă alegem să trăim cu teamă, atunci nu mai avem nicio șansă în fața lor. Dacă punem pauză vieții noastre, atunci care mai e scopul?

Gândește-te la oamenii care locuiesc în orașe precum Paris, Bruxelles, Ankara sau Istanbul. Ei ce-ar trebui să facă? Să emigreze? Să nu mai circule cu metroul? Să renunțe la slujbele lor și să se închidă în casă? Don’t think so.

Mulți dintre noi visează să ajungă în America. Foarte mulți studenți români își petrec verile în State prin programul Work & Travel, prin intermediul căruia am locuit și eu 4 luni acolo, urmate de o altă vacanță destul de lungă în anul următor. Ghici ce? Peste 30 000 de oameni mor anual împușcați în SUA, mulți dintre ei fiind aleși la întâmplare, pe stradă. Asta înseamnă că nici n-ar trebui să ne mai treacă prin cap să vrem să vizităm Statele Unite. Btw, când m-am angajat la o farmacie acolo, a trebuit să parcurg un fel de training online legat de siguranța la locul de muncă, în care am primit sfaturi despre cum să reacționez în cazul unui jaf armat. Probabil ar fi trebuit să renunț la job, nu?

Acesta este un articol atipic pe care îl scoatem din #valiză. De obicei, mă încearcă un sentiment de bucurie pentru fiecare cuvânt scris. Nu și de data aceasta. Acum, mă simt copleșită de energia negativă pe care o atrage după sine subiectul. Și nu vreau să se întâmple asta și în viața de zi cu zi. Călătoriile creează contextul ăla fericit, în care te trezești spunând de regulă „hei, viața chiar e frumoasă!” . De ce să renunțăm la asta?

Cât despre mine, lucrurile sunt clare. Voi continua să călătoresc. Absolut nimic nu se schimbă în viața mea. De fapt, chiar weekendul ce vine mă voi urca într-un avion cu direcția Milano. Și peste mai puțin de o lună voi împlini 25 de ani la Paris. Mi se pare locul perfect pentru sărbătorirea acestei vârste și o să mă bucur de fiecare luminiță a Turnului Eiffel, de fiecare pictură de la Luvru, de fiecare ecler devorat și de fiecare “merci beaucoup”. Pentru că să rămân acasă ar înseamna să încerc să schimb ceea ce sunt. Să rămân acasă ar însemna să las voit să îmi scape printre degete niște amintiri frumoase. Să rămân acasă ar însemna să îmi pierd libertatea.

Eu refuz să las terorismul să îmi controleze viața. Tu?

Plaja Milos

Beverly Hills

vant pe plaja

30 (2)

calatorii


Cristina Stoica

Absolventă de PR şi Turism, cu o dorinţă imensă de a explora fiecare colţ al lumii. Iniţierea unei conversaţii despre călătorii cu mine poate fi un angajament pe termen lung, căci ador să povestesc despre locuri, oameni şi culturi diverse. Şi nu mă prea pot opri!

Comentarii

  1. Laceanu Claudiu a scris: 24 Mar 2016 - 10:38

    Sunt foarte de acord cu tine și modul de a vedea lucrurile.

    • Cristina Stoica Cristina Stoica a scris: 24 Mar 2016 - 12:17

      Claudiu, mă bucur că nu toată lumea este speriată! Let’s keep making our life worth living! 😀

  2. Cristina, rezonez perfect cu ceea ce spui! Este un instict perfect normal sa simti teama si sa vrei sa te aperi in fata unui pericol care pare ca poate veni oricand peste tine, insa daca renuntam sa mai vizitam locurile la care visam si sa ne traim viata asa cum vrem, inseamna ca „ei” au castigat. In fiecare zi suntem expusi unor pericole pe care nici macar nu le constientizam, dar viata nu inseamna sa traiesti in frica.

  3. Puscasu Nalini a scris: 29 Mar 2016 - 18:15

    Cristina,ai copii?Probabil ca nu😉Pt ca la fel de rebela am fost si eu inainte sa am copiii…Dar acum gandesc de doua ori,chiar de mai multe ori, inainte sa iau o hotarare care implica siguranta si viata noastra,a tuturor!Sunt responsabila pt ei si viata lor,si sincer,nu as calatori in situatia de fata..Probabil cel mai intelept ar fi sa asteptam sa se mai calmeze lucrurile si pe urma sa calatorim unde vedem cu ochii😉😊Parerea mea…

    • Nu contest faptul că lucrurile stau diferit, în funcție de etapa vieții în care se află fiecare. Realizez și eu că probabil aș gândi puțin altfel dacă aș avea copii. Poate nu aș alege să merg la Paris. Dar sunt alte destinații mult mai sigure, în care riscurile sunt într-adevăr mici, chiar și pentru o vacanță cu întreaga familie. Rămâne la latitudinea fiecăruia ce alege să facă :).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *