Ce se află în spatele pozelor perfecte din vacanțe Diverse

Acesta este un articol mai atipic scos din #valiză. Un articol pe care am simțit să-l scriu, în parte pentru a mă asigura că nu transmit o imagine idealizată a călătoriilor mele și pentru ca cititorii să mă cunoască mai bine, așa cum sunt eu de fapt: mai împiedicată, mai întârziată, mai cu capul în nori, mai agitată. Pe scurt, genul ăla de persoană căreia tot timpul i se întâmplă ceva amuzant. Din fericire, puteți să râdeți cu mine, nu doar de mine! Că doar de-aia am scos autoironia din #buzunarulsecret și m-am hotărât să vă spun ferm că #ididntwakeuplikethis. În niciuna dintre poze!

În schimb, pentru a nu mă înțelege greșit, trebuie să menționez că iubesc să fac poze și că nu scriu toate lucrurile astea pentru a mă plânge  despre cât de grea este viața de travel blogger. Nici pe departe! Vreau doar să fiu sigură că sunt percepută drept o persoană ancorată în realitate, care nu-și dorește decât să inspire și alți oameni să călătorească. 

De aceea, am selectat pentru voi câteva exemple de poze care au în spate o întâmplare amuzantă sau pentru care m-am chinuit puțin înainte de a obține un rezultat satisfăcător:

priveliște Marele Canion

Să privim cu atenție imaginea de mai sus. Probabil vă va lua ceva timp să mă remarcați și pe mine, căci priveliștea Marelui Canion este  absolut incredibilă. Ei bine, așa mi s-a părut și mie, căci cu doar 5 minute înainte de a face poza asta de desktop, am fost călcată cu mașina de Claudiu, atunci când n-am mai avut răbdare să găsească loc de parcare și am vrut să cobor înainte, ca să văd cât mai repede un loc la care am visat mult timp. Este inutil să menționez că s-a declanșat jihadul pentru iubitul meu, care și-a ales cel mai potrivit moment să mă accidenteze. Asta dacă există vreun moment potrivit pentru a fi călcată cu mașina!

Nu, n-am ajuns la spital, pentru că m-a călcat doar pe picior. Și culmea, nici măcar nu m-a durut prea mult timp. Dar măcar l-am făcut să se simtă extrem de vinovat și, drept recomensă, sesiunea foto a fost aproape nesfârșită! 🙂


valiza cu calatorii

Cu valiza în orașul albastru din Maroc. O poză care îmi place mult și care a stârnit o mulțime de reacții pozitive și pe rețelele de socializare. Dar, dacă ne întoarcem puțin în timp în momentul shootingului, veți descoperi un iubit chinuit care a cărat #valiza aia pe străduțele în pantă,  o prietenă fotograf disperată să găsească cel mai bun unghi ca să terminăm mai repede, niște amici înfometați care voiau doar să se așeze la un restaurant și pe mine țipând dezlănțuită la toată lumea că n-am avut nicio altă pretenție în vacanța aia.

Poate cumva sună mai dramatic decât a fost și în mod cert toată treaba mă pune într-o lumină proastă. Dar tot e mai bine decât să vă fac să credeți că m-am plimbat ca o floare cu #valiza pe străzile alea pietruite întreaga zi. Evident că, după ce am făcut pozele, #valiza a fost trimisă în portbagajul mașinii și noi ne-am dus să mâncăm în sfârșit cous-cous și tagine.


Disneyland Paris

Anul trecut am împlinit un sfert de secol la Paris. Și, cum o vizită la Disneyland este indispensabilă oricărei persoane care împlinește doar 25 de anișori, m-am dus extrem de entuziasmată să mă întâlnesc în sfârșit cu Mickey Mouse. Mi-am pus și o bluză roz bombon, ca să se potrivească cu caracterul ludic al excursiei și să mă încadrez mai bine în peisajul colorat. Dar, ce să vezi? Cu doar un sfert de oră înainte de a face poza asta, care nu induce în eroare pe nimeni exprimând fericire (căci chiar eram fericită), am șters de zor la bluza roz pe care vărsasem toată cafeaua.

Și evident, tot Claudiu a fost de vină (cum ar spune orice femeie), pentru că m-a rugat să îi țin și cafeaua lui, după ce vărsase pe el cel mult o cincisprezecime dintr-un mililitru de lichid. Dar voia să fie impecabil, așa că s-a apucat să șteargă pata imaginară de pe pantaloni, timp în care eu mă simțeam ca un acrobat cu cele două pahare de cafea. M-am descurcat exemplar până când în sfârșit am putut să îi restitui cafeaua, moment în care mâinile mi-au scăpat efectiv de sub control și am vărsat tot latte-ul pe mine. Tot! Nu mă întrebați de ce nu aveam capace, că nu știu. Dar probabil monsieur Pierre de la cafenea nu ni le-a dat pour emporter. Da, da, de fapt, el e de vină!


Algarve plaje vacanțe

De regulă, nu călătoresc singură. Și nu pentru că i-aș judeca în vreun fel pe cei care o fac (dimpotrivă), însă eu trebuie să împart neapărat cu cineva bucuria locurilor pe care le descopăr. Ce să mai, să fim sinceri: trebuie să vorbesc cu cineva. 

Dar se întâmplă ca uneori să explorez singură unele locuri, ceea ce nu îmi displace deloc. Pentru că atunci când iubești să călătorești, te bucuri de orice situație în care te afli. Ăsta a fost cazul și anul trecut în Algarve, când colega mea de infotrip a avut treabă și a rămas la hotel. Prin urmare, am alergat singură de la o plajă la alta și m-am minunat de peisajele peste care am dat, dorind să îmi întipăresc pe retină cât mai mult timp tot ceea ce văd. Dar ce facem cu pozele?

E de ajuns să spun că poza de mai sus mi-am făcut-o singură, ca vă imaginați cât de amuzant a putut fi întregul proces. Neavând trepied, am sprijinit aparatul foto de niște bălării și am alergat cât de repede am putut în cele câteva secunde, pentru a ajunge în punctul pe care îl ochisem pentru poză. Treaba asta s-a repetat de vreo cel puțin 10 ori și ar mai fi continuat, dacă n-ar fi apărut o familie liniștită, ai cărei membri m-au privit semi-compătimitor. 


poze fara oameni la domul din Milano

Ce faci dacă ajungi la Milano în timpul Paștelui catolic, când jumătate din populația globului se află în Piazza del Duomo? De fapt, ce faci când nu accepți orice fel de poze și trebuie să eviți cumva mulțimea? 

Îți spun eu: găsești o platformă pe care te chinui să te urci circa 5 minute, îți faci loc printre oamenii care s-au așezat acolo să se relaxeze și le strici city-break-ul făcând 1822332 de poze împreună cu prietena ta. De fiecare.

Dar cine se întoarce acasă cu poză nouă de profil și cu toți oamenii în plan secund? 🙂


camp cu lalele Olanda vacanțe

Continuăm, deci. Ce face o româncă în Olanda când vede o porțiune de gard prin care se poate trece, iar de partea cealaltă se află câmpul cu lalele la care a visat dintotdeauna? Da, de fapt, e o întrebare retorică.

Ei bine, aici nu mai sunt multe de adăugat. Îmi asum toate insultele, jignirile și privirile dezaprobatoare. Am făcut de râs țara și poporul român. Dar NU regret nimic! 🙂


piscina Bavaria

Într-un alt episod din Români în străinătate, am un #Sfat din valiză: să nu vă treacă prin cap să încălcați regulile în Germania! Noi (infotripiștii din Bavaria) am ajuns la un SPA unde erau interzise fotografiile sau filmările, pentru a respecta intimitatea celor care veneau să se relaxeze. Total de acord, e o regulă de bun simț. Dar cum rezolvi problema când te afli acolo să promovezi locul respectiv și ai nevoie de propriul suport vizual, pentru că așa ți-ai obișnuit publicul?

Recurgi la poze pe ascuns, în care NU apar și alți oameni, gândindu-te că nemții vor aprecia eforturile tale de a nu-i deranja pe cei din jur, făcându-ți în același timp și treaba pentru care ai venit acolo. Greșit! Și așa te trezești că vine un încruntat din naștere la tine, care îți spune pe un ton autoritar să îți duci telefonul la vestiare și care te va urmări cu privirea pe întreg restul zilei. Că doar ești un element periculos care a deranjat ordinea și care s-ar putea să mai încalce și alte reguli! 


castelul Peleș România

Cel mai grav moment neintenționat de pițiponceală s-a întâmplat tot cu #valiza, când am mers la Castelul Peleș, acolo unde am făcut o poză pentru a sărbători cei 10 000 de călători de pe Facebook- adică cam câți locuitori are Sinaia.

Ideea mi se pare în continuare drăguță, numai că memoria mea nu s-a conformat deloc cu planul. În ignoranța mea, mi-am imaginat că ajungem cu mașina până foarte aproape de castel și că n-ar fi o problemă să merg câțiva metri cu tocuri și cu valiza după mine. Dar mi-a dat grav cu virgulă și m-am văzut nevoită să urc mai mult de un kilometru ca o pițipoancă pe tocuri până la Peleș, pe piatra cubică extrem de neprietenoasă, călcând mai nesigur decât dacă dădeam proba olimpică la bârnă. Și nici n-aveam cum să îmi iau alte încălțări, pentru că pantalonii puteau fi purtați doar cu tocuri. Probleme de minione!


New York top of the Rock

New York, concrete jungle where dreams are made of. Și știi ce mai găsești în NYC la înălțime? Mult vânt! Probabil mulți s-au gândit că poziția mâinii mele în poza asta e pentru efectul artistic, dar eu de fapt încercam să îl controlez să nu îmi acopere chiar toată fața. Că, la cât de tare bătea vântul, mă vedeam și pe mine zburând spre Central Park.

Prin urmare, n-am ajuns la ultimul etaj al clădirii Rockefeller ca o divă și nici nu mi-a ieșit din prima poza pe vijelie. Am făcut foarte multe poze. Cu părul în toate direcțiile. Wild. Până m-am prins că pot să îmi folosesc mâinile. Târziu.


desert Sahara

Deșertul Sahara este unul dintre cele mai frumoase locuri în care am ajuns până acum. Este pur și simplu un sentiment incredibil să fii înconjurat de nisip cât vezi cu ochii!

Dar ceea ce probabil nu îți imaginezi este că în deșert trebuie să urci ca pe munte, dacă vrei să ajungi într-un punct panoramic. De fapt, este chiar mai greu, pentru că picioarele ți se afundă în nisip, pe măsură ce te apropii de vârf. Așa se face că, cu doar câteva minute înainte de a face poza asta, mă ștergeam de sudoare fără succes, în timp ce urcam o pantă pe care îmi dădeam duhul. Am ajuns sus complet devastată, dar mi-am acordat câteva minute să îmi revin și mi-am luat frumos poziția de divă, părând că n-am depus vreun efort în toată viața mea.


cu valiza in vacanțe

De departe, fata cu #valiza a atras cele mai multe priviri curioase când am mers să facem poze în Gara de Nord. A fost o experiență extrem de amuzantă, căci toți mă priveau de parcă aș fi fost o călătoare în timp cu valiza aia vintage. Când colo, eu eram o călătoare și atât! 🙂

Evident, am învățat replici noi de agățat de la toți spărgătorii de semințe care așteptau trenul pe peron și ne-am amuzat de fiecare dată când trecătorii se opreau efectiv din drumul lor să vadă ce se întâmplă cu fata aia cu geamantan ciudat și cu aialaltă care are un aparat de fotografiat mare. A fost un real haos în gară, dar au ieșit niște poze superbe, pentru care prietena mea, Costina, are toate meritele.

Lucrurile astea de culise nu se văd atunci când urc o poză de profil pe Facebook, unde nimeni nu își imaginează poveștile din spatele imaginii. Dar de-aia sunt eu aici, să scot realitatea din #valiză. 🙂


Prin urmare, ce se află în spatele pozelor perfecte din vacanțe? În cazul meu, multe încercări eșuate, întâmplări amuzante și contraziceri. Dar se mai află și dorința de a ajunge la un echilibru între imortalizarea unor momente unice și trăirea propriu-zisă a acelor momente. Pentru că da, este clar că ador să călătoresc și să fac poze. Dar încerc să nu văd fiecare destinație doar prin lentila aparatului foto. Vreau să o văd și cu propriii mei ochi și să mă bucur alături de persoanele dragi. Să fiu prezentă în propria mea viață. Ceea ce vă sfătuiesc și pe voi să faceți, pentru că toți am ajuns într-un punct în care offline-ul este o adevărată evadare.

Și, nu uitați: i didn’t wake up like that. Vorbesc doar în numele meu acum, însă cred că nimeni nu duce o viață atât de fabuloasă precum pare în imagini. Eu nu vreau să vând o imagine falsă, așa că o spun direct: nu sunt deloc o divă. Port tocuri des, dar nu ca să nu-mi mai ajungi la nas. Mă aranjez cât pot de mult, dar asta trebuie să facă orice femeie, dacă o simte. Îmi place să fac poze în călătorii, dar le postez fără infatuare, dorindu-mi doar să inspir și alți călători. Și voi continua să o fac, doar că va fi diferit: de acum, veți ști sigur că mi s-a întâmplat ceva amuzant înainte! 🙂


Cristina Stoica

Absolventă de PR şi Turism, cu o dorinţă imensă de a explora fiecare colţ al lumii. Iniţierea unei conversaţii despre călătorii cu mine poate fi un angajament pe termen lung, căci ador să povestesc despre locuri, oameni şi culturi diverse. Şi nu mă prea pot opri!

Comentarii

  1. Crina a scris: 30 Iul 2017 - 22:43

    Felicitari pentru sinceritate!

  2. Alexa a scris: 10 Aug 2017 - 19:20

    Extrem de asumata, amuzanta si colorata in acest articol. De fapt toate articolele tale imi inspira sinceritate si buna dispozitie, deasemenea trebuie sa recunosc ca m-am folosit de cateva dintre tips&trick-urile tale in propiile mele calatorii :). Keep going like that girl deoarece ne plac povestile tale.

    • Cristina Stoica Cristina Stoica a scris: 10 Aug 2017 - 23:46

      Draga Alexa, mi-ai smuls un zambet larg cu acest comentariu. Iti multumesc mult si ma bucur ca iti place sa scotocesti prin #valiza! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *